Am revenit la Sulina, după mulți ani pentru că  abia acum am reușit, deși de mult mi-aș fi dorit.

Cei care încă nu îl știți, e un oraș situat la vărsarea Dunării în Marea Neagră, și acum se înfățișează destul de trist, cu maluri pe care mai poți zări depozite, construcțiile abandonate ale fabricilor ce prelucrau odinioară pește. Rămâne totuși un nod important în circulația pe Dunăre și un punct strategic.

Aflu că din 1856 s-a înființat aici Comisia Europeană a Dunării, situată într-o clădire minunată și ea pe jumătate deteriorată. Aici mai poți vedea atât Farul Vechi, cât și pe cel al Comisiei Europene, refăcut printr-un proiect, cum scrie la intrare.

Deși am aflat că orașul Sulina era pe-atunci o Europă în miniatură, acum e doar o poveste spusă de-un localnic pe care îl ascult trecând, în drum spre plajă, pe lângă cimitirul multietnic din oraș, un loc plin de legende, în care zice își află veșnică odihnă peste 20 de naționalități din 6 culte religioase. L-am vizitat și mi se pare fascinant cu poveștile celor ce altădată țineau pe umerii lor mari responsabilități în  această importantă intrare a comerțului  maritim. O prințesă, Morutzi, descendentă a domnitorului Sturdza, se odihnește în liniște aici.

Sulina e un orășel micuț și chiar mă bucur că nu am găsit sensuri giratorii, atât de răspândite acum peste tot în Europa, model împrumutat și pe la noi. Orașul are șase străzi, numerotate de la 1 la 6, iar lateralele poartă numele unor personalități care au avut legătură cu orașul în trecut.

Sulina îmi place în primul rând pentru liniștea oferită.

Am admirat răsăritul și apusul, iar plaja cu nisip extrem de fin te atrage spre locuri sălbăticie.

Fii pregătit să te-ntâlnești cu vaci aflate la păscut și cai aici ai nimănui. Atmosferă bucolică, de o preferi. Eu, da!

Apa e mică la-nceput și dulce preponderent că-i aproape de vărsarea Dunării în Marea Neagră. Doar într-o zi mi s-a părut puțin sărată, bătea cam tare vântul dinspre mare și posibil curenții să fi împins mai multă apă din larg. E treaba specialiștilor să ne explice astfel de-ntâmplări.

Mâncarea pe aici e după cum poftești, noi ne-am dorit cu pește, de-aceea am venit. Găsești la gospodari, de-ntrebi, meniu complet de pește, la prețuri de bun simț.

Storceag de sturion, o ciorbă tradițională chiar deosebit de bună.

Chifteluțe de pește cu sos de roșii, un deliciu.

Găsești și la terase, de toate, ce poftești, dar nu am venit aici să “burger”- im.

Ai posibilități nenumărate, să pescuiești, să vizitezi tot ce poftești în Delta Dunării, oferte sunt peste tot și chiar se merită să onorezi acest miraculos tărâm, un rai acilea pe Pământ.

Eu am ales acum odihna, contemplația, am stat cu mine însămi, am citit, m-am bucurat de soare, vânt, de apă, de nisip, iar Victor fericit la pescuit.

Acum aștept și caii să treacă pentru a avea instantanee și cu ei căci vacile au fost astăzi mai îndrăznețe și au stat frumos la poză nu s-au mofturit. Au apărut și ei, când au dorit, pe unde au poftit…