Umbrela mea se ține cu toamna, se bucură să o întâmpine și mie să îmi ofere susținere sau mic sanctuar de lumină.

Jacheta albă, e o alegere nouă, un gest mic de curaj și îmi ține umerii calzi, ca o promisiune că merge încet, fără grabă, fata de zahăr. 

Negrul bacovian e materie, spațiu, e suflet, dar lasă fusta de tul să plutească în jurul meu, să respire, un nor delicat care dansează cu aerul, căci materia e vie.

Iar în ghete, deși îmi bag picioarele, îmi amintesc că sunt aici, ancorată, prezentă, că pașii se-așează siguri când e lumină. 

Așa arată un octombrie, îl port cu bucurie, căci de-am căzut în povestea mea fără fund, am și găsit un echilibru între fragil și puternic, între aer și pământ, între vis și drum. 

Să aprind lumina, m-am prins că nu e vis!

Și despre vise, te aștept să discutăm,  la Cabinet.

Programare: +40 743 807 842